“Un profesor universitar preda un curs unor studenti, cand se opreste deodata si scoate din servieta un pachet de biscuiti, impachetat intr-o hartie alba. Citind mirarea pe chipul studentilor, le-a spus ca trebuie neaparat sa manance ceva. S-a ridicat de la catedra, s-a indreptat spre primul rand de studenti si i-a imbiat si pe acestia cu cate un biscuit. Studentii s-au servit. In timp ce manca al doilea biscuit, profesorul exclama: “Deliciosi, nu-i asa!?” Studentii au aprobat, dand din cap afirmativ. Profesorul a indepartat atunci hartia de pe biscuiti si a lasat sa se vada ambalajul original al pachetului: poza unui caine pe care scria “Biscuiti pentru caini”. Studentii s-au uitat la pachet extrem de surpinsi. Unuia i-a venit sa vomite, si-a pus mana la gura si a fugit spre baie. “Tocmai am demonstrat ca oamenii nu mananca numai mancare, ci si cuvinte. Iar, deseori, gustul celor din urma depaseste gustul in sine”, le-a spus profesorul si si-a continuat prelegerea.”

Admit faptul ca acest articol l-am scris pentru mine. Pentru ca vreau sa inteleg motivatia din spatele articolelor care imi prezinta informatii incomplete sau de-a valma din si intre aceste trei mari domenii ale psihicului uman: psihoterapia, dezvoltarea personala si samanismul. De asemenea, vreau sa inteleg supararea multor terapeuti, traineri, coachi sau shamani cu privire la munca pe care o depun si la cat de putin este ea apreciata de catre ceilalti din cauza confuziilor si balbaielilor ce au loc in domeniile aduse in discutie. Si pentru ca subiectul poate fi lung si istovitor, n-am pretentia sa-mi impun ideile nimanui, ci doar sper ca articolul sa aduca lumina si claritate in mintea mea si a celor care il citesc. Si daca tot am vorbit de minte, voi incepe subiectul acestor diferente facand referire tocmai la profesorul de mai sus, care se numeste Alfred Korzybski si la una dintre cele mai importante mosteniri pe care ne-a lasat-o in ceea ce priveste intelegerea limbajului si a mintii umane: afirmatia “Harta nu este totuna cu teritoriul”. Am citit despre subiect multe lucruri, iar de-a lungul activitatii mele de trainer NLP, mi-am facut o idee ampla despre acest principiu. Plecand de la esenta lui, deduc ca reprezentarea unui obiect si obiectul in sine sunt doua lucruri diferite. Ceea ce am in minte despre realitate nu este realitatea insasi, ci doar o reprezentare a ei. Daca privesc principiul ca pe o metafora, pot spune ca harta este reprezentarea interna (ce am in minte), iar teritoriul concret este realitatea exterioara si la fel de concreta, in care traiesc. Si atunci cand ma raportez la realitate, de fapt, ma raportez la harta pe care o am eu in minte despre realitate si prea putin la realitatea in sine. Repet: reactionam la hartile din capul nostru si nu la realitatea insasi. Si pentru ca unii dintre noi avem harti sarace si incomplete despre realitate, suferim cand ceea ce avem in minte nu corespunde cu ceea ce este in afara noastra. Astfel au aparut psihoterapia, dezvoltarea personala si samanismul. Din incongruente si durere. Dar pana acolo, as vrea sa scriu cateva randuri despre cum se formeaza harta mentala si despre filtrele ce stau la baza formarii ei. Informatiile concrete din realitatea exterioara ajung la noi prin intermediul simturilor: vizual, auditiv, tactil, olfactiv, gustativ. Daca am fi constienti de tot ceea ce intalnim in cale, ar fi minunat, insa exista o regula a atentiei ca spune ca suntem capabili sa procesam din marea de biti care ne invadeaza simturile constant, doar 7 plus/minus 2 elemente. Apoi, nu ne folosim in aceeasi masura simturile, deoarece avem preferinte: unii dintre noi suntem inclinati sa utilizam mai mult simtul vizual, altii auditiv s.a.m.d. Teoriile moderne ale invatarii se bazeaza pe aceste diferente, cautand sa faca procesul de invatare accesibil cat mai multor copii (si adulti). Dupa simturi, informatiile pe care le primim mai trec prin cateva seturi de filtre pana sa ajunga sa se cristalizeze in mintea noastra ca perceptii.

Primul set se refera la ccoordonatele fizice personale: sex, rasa, varsta, constitutie fizica, inaltime, greutate, integritate fizica, stare de sanatate. Sa ne imaginam ca incepe un razboi care cuprinde toate tarile (razboi = realitatea, teritoriul). Te invit sa intri pentru cateva clipe in pantofii urmatoarelor persoane. Cum crezi ca ar percepe situatia aceasta o femeie, 40 de ani, 100 de kg, chinezoaica, suferinda de diabet? Dar un canadian de 23 de ani, 60 kg, aflat in scaunul cu rotile, cu ambele picioare amputate? O femeie, de culoare, 65 de ani, sanatoasa tun? Un barbat de 35 de ani, alb, sanatos, conditie fizica si psihica bune? Ai sesizat ca exista diferente intre perceptiile celor 4 persoane? Empatia si imaginatia te ajuta sa ai acces la hartile celorlalti, insa iti voi spune un secret: nu vei sti niciodata cum este sa traiesti cu adevarat in papucii unei chinezoaice de 40 de ani, 100 kg, suferinda de diabet. De fapt, ba da, poti sti, doar daca tu esti o chinezoaica de 40 de ani, 100 kg, suferinda de diabet. Esti? Asa ma gandeam si eu…

Al doilea set de filtre care ne traseaza harta despre lume se refera la coordonatele fizice exterioare in care traim: locuinta personala, zona geografica, clima, tara, nationalitate, etnie, cultura (limba vorbita, gastronomie, vestimentatie etc), religie, regim politic, situatia financiara. Sa revenim la chinezoaica noastra. Pe langa ce stii deja, adauga si faptul ca, fiind fiica unor oameni de stiinta, s-a nascut intr-una din bazele de cercetare de la Polul Nord si a trait toata viata acolo, alaturi de eschimosi si si-a insusit, fara intermediari, cultura acestora. Parintii i-au oferit carti despre cultura ei originara, dar nimic in plus. Si sa spunem ca, intr-o zi, apare o alta chinezoaica la baza cu pricina, chinezoaica ce a trait toata viata ei in cultura chineza, iar acum incearca sa o invete si pe prima femeie despre aceasta cultura. Oare cum i se par primeia ornamentele de hartie colorata? Dar mancatul specific cu betisoare? Povestile si cantecele pe care le aude? Sistemul politic? Va incerca sa si le traduca, sa le inteleaga pe harta ei, caci asta facem cu totii: toate lucrurile pe care le aflam si le traim, le trecem intai prin specificul filtrelor pe care il cunoastem. Acum imagineaza-ti cum percepe oare realitatea o femeie de culoare saraca ce traieste intr-unul din ghetourile din cartierul Bronx fata de o negresa artista, de aceeasi varsta, bogata, care traieste in Africa si este sora unuia dintre presedinti? Citesc materiale ce descriu viata femeilor musulmane si ma mir. Pot pune pariu ca si ele citesc lucruri despre noi si, de asemenea, se mira. Cum este oare sa traiesti in America si sa fii un democrat convins? Dar un liberal militant? O cursanta mi-a spus odata ca o prietena a ei ce traieste in Cuba a fost extrem de fericita cand a ajuns in Bucuresti, pentru simplul motiv ca avea ocazia sa poarte haine groase: cizme, manusi, fular, palton. Nu-si putuse niciodata imagina cum este sa traiesti altfel decat intr-o continua vara.

“In toamna pregatesc un curs intensiv de NLP. Daca vrei sa aflii mai multe detalii despre acesta te astept cu informatii aici.”

Al treilea set de filtre care contribuie la formarea hartii sunt cele experientiale: familia, copilaria, educatia, experienta de viata, profesia, pasiunile, hobby-urile. O lasam pe chinezoaica de mai sus in pace pentru ca avem si alte exemple. Un prieten avocat a fost invitat sa vorbeasca despre profesia lui unor copii dintr-un orfelinat. Mi-a spus ca s-a dus cu o multime de prejudecati legate de conditiile in care traiesc, de educatia pe care o primesc etc. A fost surpins sa vada ca toti copiii aveau in camera televizor si cablu, telefoane, acces la activitati recreative si educationale pe care el le-a cunoscut mult dupa anii `90. Profesorii centrului respectiv i-au spus ca acesti copii, desi au conditii de viata mult mai bune decat multi copii care traiesc cu familiile lor, au o atitudine ostila fata de ei si fata de viata. La finalul intalnirii a avut loc un moment artistic in care unul dintre baieti a interpretat un cantec ce aminteste de faptul ca “nici bogatii, nici saracii nu se duc in rai cu sacii”. Prietenul meu s-a facut mic de rusine: se simtea avantajat fata de baiatul asupra caruia proiecta toate nenorocirile vietii. Cand mi-a spus lucrul acesta m-am amuzat si i-am explicat ca baiatul cu pricina nu vede lucrurile asa cum crede el. Mi-a spus ca s-ar putea sa am dreptate, deoarece urmarindu-l pe baiat, a vazut ca era foarte mandru si apreciat de colegii lui, fiind privit ca o mica vedeta. Teritoriul in acest caz este un cantec banal despre valorile morale.Harta fiecaruia, insa, interpreteaza acest cantec in functie de copilaria si educatia avuta si primita. Cum vezi oare realitatea daca ai fost crescut de o mama divortata? Dar daca ai fost crescut de ambii parinti si ai mai avut inca 5 frati sau surori mai mari decat tine? Dar daca tu ai fost cel mai mare din cei 5 frati? In ceea ce priveste profesia, o prietena medic mi-a spus ca ii este greu sa se apropie de vreun barbat, fara sa nu fie tentata sa ii ceara analizele facute la zi. O alta a fost pusa sa deschida larg gura la prima intalnire, sa-si arate dintii, caci cel cu care se intalnea era dentist si spunea ca nu are incredere intr-o femeie cu dantura neingrijita. Eu insami, dupa cursurile de psihodiagnostic de la facultate, nu puteam sa vad in jurul meu decat personalitati deviante si accentuate. Iar daca nu puteam sa depistez ceva specific, imi spuneam ca sigur trebuie sa aiba oamenii ceva de ascuns, iar o observare mai atenta din partea mea, mi-ar fi dat dreptate.

Al patrulea set de filtre ce ne modeleaza harta reprezinta, mai degraba, o consecinta a tuturor filtrelor de mai sus: convingeri, valori, identitate, roluri, vise, obiective, misiune, inteligenta cognitiva, emotionala si sociala. Coreleaza toate filtrele de mai sus intre ele, aplica-le la propria harta si raspunde la intrebarea: Ce cred despre munca, in general? Dar despre munca mea, in special? Dar despre bani? Despre iubire? Partenerul ideal? Familia? Despre mine insami/insumi? Rolul meu pe pamant? Exista Dumnezeu? Daca da, ce este si care e relatia mea cu El/Ea? Care sunt obiectivele mele? Am vreo misiune pe acest pamant? Cum sa fac sa mi-o indeplinesc? Cine sunt eu? Care sunt valorile mele? Sunt fericit/a? Raspunsurile pe care le dai acestor intrebari fac parte din harta pe care o ai tu despre realitate. Raspunsurile pe care le dai tu acestor intrebari sunt o impletire unica, originala intre specificul fiecarui filtru in parte si toate la un loc fac din tine fiinta umana care esti, te misti si respiri. Asa cum tu ai harta ta, si eu o am pe a mea, care este diferita de a vecinului meu. Harta lui e diferita de a soacrei sale. A ei e diferita de a vanzatoarei de la care cumpara zilnic painea. Aceasta are o harta diferita de a invatatoarei care ii invata copii, care e diferita de a englezului care a venit in schimb de experienta la scoala ei, care e diferita de a indianului care locuieste pe strada lui, care e diferita de a teroristului care se arunca in aer in numele religiei, care e diferita de a jurnalistului care scrie articole despre teroristi, care e diferita de a IT-stului care publica articolele pe care i le da jurnalistul, care e diferita de harta ta, care citesti aceste lucruri… Ai prins ideea? Sigur ca ai prins-o! Daca pana acum nu ai fost foarte convins/a ca suntem unici si irepetabili, as vrea sa te mai gandesti o data. Daca inca mai ai indoieli, ti-as cere sa mai citesti inca o data ce am scris pana acum. Insa am o idee si mai buna despre cum sa-ti testezi unicitatea: iesi in lume! Cu adevarat, iesi in lume si vei vedea ca lucrurile de abia acum devin interesante. Devin interesante pentru ca noi nu suntem doar reprezentare mentala, doar minte. Ce am spus pana acum a fost doar asa… ca sa-ti dau de gandit. Noi suntem in acelasi timp si emotie, chimie, fizic, comportamente si limbaj. Intre harta noastra despre lume exista o legatura intima: in functie de ceea ce gandim, accesam emotii diferite. Emotiile au efect asupra fiziologiei noastre, iar fiziologia asupra comportamentelor si limbajului. Si tot acest proces, tot acest lant al partilor din noi, actioneaza si reactioneaza intr-o singura clipa, mai ales cand factorul declansator este harta personala. Suntem martorii unui fapt (realitatea), iar fiecare dintre noi il evalueaza intr-o clipita pornind de la harta. Astfel, evaluarea faptului in sine poate sa ne duca la concluzia ca s-a intamplat ceva banal, ceva foarte grav sau ceva minunat si reactionam in consecinta: detasare, deznadejde, durere, bucurie, incantare etc. Concluzia la care ajungem in urma acestor siruri de rationamente este ca DA, oamenii confunda reprezentarea pe care o au despre realitate cu insasi realitatea.

Sa spunem ca m-a parasit sotul, divortand de mine. Ma trezesc dintr-o data vaduvita de o identitate extrem de importanta pentru mine: cea de sotie. De asemenea, stiu ca financiar el era cel care aducea bani in casa si se ocupa de o multime de indatoriri gospodaresti. In functie de continutul tuturor filtrelor de mai sus, pot sa reactionez in mai multe moduri. Prima varianta este sa ma las prada disperarii si durerii ca nu voi putea trai fara el, altul mai bun nu o sa gasesc, ca doar se stie cat de greu gasesti barbati buni in ziua de azi, sunt condamnata la saracie si o sa mor de foame, o sa-mi pierd casa etc. Incet, incet, mi se instaleaza depresia in sistem si ar fi momentul sa merg la psihoterapeut, un specialist care m-ar putea ajuta sa vad luminita de la capatul tunelului. A doua varianta in care pot sa reactionez in urma faptului ca m-a parasit sotul este sa sufar o perioada, apoi sa trag aer in piept si sa evaluez situatia in care ma aflu si cum am facut de am ajuns in acest punct. Pot sa descopar si sa-mi asum partea mea de responsabilitate a divortului, sa-mi dau seama care sunt punctele mele slabe si forte intr-o relatie. Pot decide ca vreau sa-mi dezvolt aceste parti bune din mine si sa le inteleg si sa le ameliorez pe celelalte si, astfel, decid sa ma angrenez intr-un proces de dezvoltare personala. O a treia varianta este sa realizez ca divortul prin care tocmai am trecut nu este decat o rotita din intreaga mea viata, ca barbatul care a plecat a intrat in viata mea cu un motiv anume, sa ma invete ceva important pentru evolutia mea. Daca nu imi este inca clar ce anume am avut de invatat din experienta asta, daca simt ca e ceva mai mult de atat si nu-mi pot explica ce anume, pot sa imi indrept atentia spre un saman, spre literatura de specialitate si spre activitatile care presupun acest tip de munca interioara.

Psihoterapia

Conform informatiilor gasite pe siteul celor de la Asociatia Americana de Psihologie, nevoia de a solicita serviciile unui psihoterapeut are ca punct de plecare incapacitatea de a gestiona, pe termen mai lung sau mai scurt, situatii de viata care implica un stres ridicat precum: o boala grava, luatul excesiv in greutate, fumatul, probleme in cuplu sau de relationare cu cei din jurul nostru, divortul, probleme scolare, pierderea locului de munca, pensionarea, moartea unei persoane dragi, abuzul/dependenta de substante, pierderea unui statut social si/sau financiar si altele. Aceasta incapacitate de a gestiona situatiile de mai sus se manifesta la nivel emotional prin furie, depresie, anxietate, neputinta. Aceste stari duc la comportamente ca: abuz de substante (droguri, alcool), agresivitate, izolare, lipsa de concentrare in rezolvarea sarcinilor de zi cu zi, renuntarea la lucrurile care altadata bucurau persoana etc. Pe langa aceste stari si comportamente, stii ca ai nevoie sa consulti un psihoterpeut atunci cand atitudinea ta mentala este una care nu te ajuta deloc sa vezi o solutie pe termen lung, una in care te simti coplesit, in care sentimentul propriei valori se reduce spre zero, chiar daca faci eforturi serioase singur/a sau cu ajutorul oamenilor dragi din jurul tau de a iesi din situatia in care te afli. Foarte pe scurt si, mai ales, extragand esentialul din ce inseamna psihoterapia si ce face ea in astfel de situatii: te ajuta sa-ti vindeci suferinta si sa inveti sa-ti gestionezi (mai) sanatos viata.

Dezvoltarea personala

Acest domeniu include activitati si experiente, procese si concepte care isi propun sa-ti testeze si sa iti dezvolte potentialul mental, emotional, comportamental si astfel, sa iti imbunatatesti semnificativ abilitatile de comunicare, rezolvare de conflicte, stabilirea de obiective, creativitate, vointa, perseverenta, flexibilitatea, empatia, autonomia, increderea, inteligenta emotionala etc. Toate abilitatile dobandite, lucrate si dezvoltate in urma unui astfel de proces te ajuta sa cresti, sa faci performanta in domeniile in care activezi, sa ai rezultate remarcabile si sa traiesti o viata implinita si bogata, personal, profesional, social. Regasim aici activitati formale si informale precum: meditatia, yoga, rugaciunea, lectura cartilor specifice, scrisul, artele clasice, artele martiale, dansul, sportul, calatoriile initiatice, taberele, workshopurile, seminariile, cursurile, formarile de dezvoltare personala etc. Principiul de la care ai dori sa pornesti pe drumul unei forme sau alta de dezvoltare personala este ca stii ca poti mai mult decat ai, faci si esti la un moment dat. Stii ca mare parte din potentialul tau asteapta sa fie folosit, stii ca viata poate fi mai generoasa, mai surprinzatoare si vrei sa explorezi din tine acele aspecte carora nu le-ai dat importanta sau ai facut-o prea putin. Cai de dezvoltare personala, dupa cum ai vazut insiruirea de mai sus, sunt multe, chiar foarte multe si alegerea pe care o faci tine strict de – ai ghicit! – propria harta mentala. La noi in tara exista programe felurite, pentru aproape toate tipurile de harti, pentru toate buzunarele si aspiratiile. Dintre cele care au loc intr-un cadru formal, organizate in baza unor contracte concrete si care sunt tot mai des accesate de romani, amintesc in acest articol programarea neuro-lingvistica (NLP) si coachingul. NLP este o metoda in care e necesar sa investesti responsabilitate, asumare, timp si bani, daca vrei ca rezultatele sa fie pe masura asteptarilor pe care ti le imaginezi si pe care ti le doresti. Doar daca citesti carti in domeniu si faci 2-3 cursuri de cate un weekend nu este suficient pentru a deveni un om mai bun. Probabil sunt putin partinitoare (vezi harta personala!), cand spun ca NLP este cea mai cuprinzatoare forma de dezvoltare personala si cred cu tarie acest lucru. Tehnicile si procesele care sunt parcurse intr-o formare NLP valorifica potentialul unei persoane in toate aspectele lui: cognitiv, emotional, comportamental, social. Cateva dintre exemplele de tehnici si procese din NLP sunt: stabilirea obiectivelor, gestionarea emotiilor, managementul resurselor personale, lucrul cu valorile si cu convingerile limitative, cresterea motivatiei, imbunatatirea comunicarii si a inteligentei sociale, largirea hartii in ceea ce priveste psihologia umana etc. O alta forma intalnita in dezvoltarea personala este coachingul. El consta in acompanierea, insotirea unei persoane pentru ca aceasta sa isi atinga obiectivele pe care si le doreste. Aceasta se face prin doua procese distincte. Primul este relatia deschisa, onesta si cordiala dintre coach si client, el realizandu-se printr-o atitudine de acceptare si lipsita de prejudecati din partea coachului si o atitudine de asumare si responsabilitate din partea clientului. Al doilea proces este instrumentul principal pe care il foloseste un coach: intrebarile clare, specifice, concrete ce au ca scop rearanjarea hartii clientului. Prin rearanjare ma refer la clarificarea obiectivului dorit de client, descoperirea resurselor si strategiilor de atingere a acestuia, stabilirea planului de actiune, evaluarea rezultatelor. Si NLP-ul si coachingul presupun timp si resurse din partea celui care le solicita. De asemenea, ele au loc intr-un cadru formal, iar contractul care se incheie la inceput intre client si coach sau trainer contine date specifice de inceput si de sfarsit al sedintelor sau cursurilor. Persoana care livreaza ori trainguri de NLP, ori sedinte de coaching este formata si specializata intr-una din cele doua metode si se numeste trainer NLP sau coach. Detaliile acestea le dau pentru ca cele doua domenii, desi au multe puncte comune, sunt totusi distincte. Foarte pe scurt, esenta dezvoltarii personale este sa te invete cum sa devii un om mai bun.

Samanismul

Samanismul este un sistem de credinte si practici ce include vindecarea si dezvoltarea personala si vizeaza cu precadere evolutia spirituala. In privinta vindecarii, samanii pot fi considerati, in sens larg, primii medici ai lumii. Ei iau contact si lucreaza cu lumea spiritelor, cu spatiul astral si interpreteaza boala ca pe o pierdere de putere si energie. Munca unui saman presupune, printre multe alte lucruri, sa-si foloseasca capacitatea de a-si altera starea de constiinta dincolo de ceea ce poate percepe un om obisnuit si, astfel, sa “vada” care este cauza acestei pierderi de energie, sa curete ceea ce  nu-i mai foloseste persoanei, iar aceasta din urma sa-si asume vindecarea si sa-si recapete puterea. In ceea ce priveste dezvoltarea personala, sistemul de credinte al samanismului de pretutindeni este unul pe care religiile lumii si l-au inclus in credintele lor intr-o forma sau alta, mai mult sau mai putin constient. Si din acest punct de vedere, in sens general, samanismul poate fi considerat prima religie a lumii. Aparut din nevoia omului de a evolua, de a intelege ca este mai mult decat ceea ce se vede si din intuitia faptului ca in jurul nostru exista ceva mai mult decat percepem, samanismul contine principii psihologice, morale si spirituale. Sa vezi lumea prin ochii unui saman inseamna sa intelegi mai presus de orice conexiunea puternica ce exista intre toate fiintele vii, sa folosesti energia elementelor (foc, aer, apa, pamant) pentru vindecare si evolutie, sa intelegi trecutul, prezentul si viitorul intr-un tot care se coreleaza si se influenteaza reciproc. O persoana care doreste sa isi includa in sistemul de credinte convingerile samanilor devine constienta de munca pe care o are de facut pentru a-si face din minte un servitor cu scopul de a nu se mai lasa condus de Ego. Printre cele mai puternice convingeri pe care cineva le poate cultiva din felul in care gandesc, simt si traiesc samanii este ca fiecare dintre noi este responsabil pentru propria sa viata. Pe scurt, esenta samanismului este ca te face sa devii constient de natura ta divina si, astfel, sa evoluezi spiritual.

Concluzii

Inchei articolul facand referire la subiectul cu care l-am inceput: harta personala. In functie de continutul tuturor filtrelor care ne formeaza realitatea personala, atunci cand te vei afla intr-o criza sau cand vei simti pur si simplu ca vrei sa faci o schimbare, pasii tai te vor indrepta spre usa uneia dintre persoanele de mai sus. Vei consulta ori un psihoterapeut, ori un trainer NLP (sau de alta specializare), ori un saman. Personal, am trecut prin toate procesele descrise mai sus, in scopuri diferite: vindecare, autocunoastere, schimbare, dezvoltare, evolutie. Le-am cautat in viata mea in momente diferite, in etape diferite. De la fiecare am dobandit cate ceva si fiecare m-a facut sa trec intr-o etapa noua a vietii. Din experienta mea ca trainer NLP am observat ca nu exista o directie prestabilita in care sa spui ca mai intai trebuie sa incepi cu nivelul de psihoterapie, apoi dezvoltare personala, apoi evolutie personala. Tocmai din cauza complexitatii hartii personale si a manifestarii vietii, s-ar putea intai sa cunosti un coach, apoi un saman, apoi un psihoterapeut, apoi un trainer de la care sa inveti ceva important. Sau invers. Orice combinatie este buna atata timp cat rezultatul este ca te indreapta spre tine insuti/insati, intr-un mod sanatos, echilibrat si unitar. Iar de acolo tu sa te intorci spre lume si spre oameni mai sanatos, mai bun, mai congruent. Desi am evidentiat specificul si diferentele fiecarei categorii in parte, in practica ele au mai multe asemanari decat deosebiri. Pentru a intelege, insa, asemanarile si a le pune in slujba noastra, avem nevoie sa intelegem intai prin ce se deosebesc aceste 3 mari domenii: psihoterapia, dezvoltarea personala si samanismul. Metaforic vorbind, as sintetiza totul astfel:

Psihoterapie: Ma doare harta. Vreau sa ma vindec.

Dezvoltare personala: Pot sa-mi imbunatatesc harta. Vreau sa cresc.

Samanism: Nu sunt una cu harta mea, sunt mai mult decat atat. Vreau sa transcend.

Cordial,

Maria Cotoi