Maria Cotoifavicon-01Maria CotoiMaria Cotoi
  • Home
  • Despre mine
  • Cursuri NLP
    • Curs NLP Practitioner
    • Formare Master NLP
  • Articole
  • Rasuciri de suflet
  • Contact

Viata mea a fost atinsa de viata ta

E clar: raman indragostita de acele mesaje primite de mine, si de inca o suta de mii de utilizatori yahoo, de la te miri cine, mesaje ce transmit o invatatura mai mult sau mai putin ascunsa si care te fac sa versi cel putin o lacrima. Unul dintre acestea il aveti mai jos.

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el. Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era “Alo, Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. “Alo, Centrala” putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta. Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune. Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. “Alo, Centrala!” , am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu.

Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: “Centrala “.

– ” Mi-am ranit degetul… ” – m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.

– ” Mamica ta nu este acasa? “- urma intrebarea.

– ” Nu este nimeni acasa in afara de mine… “- am bolborosit.

– “Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea..

– ” Nu ” – i-am raspuns. ” M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau… ”

– ” Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.

– ” Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel ” – spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem “Alo, Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie, iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia… M-a ajutat si la matematica… Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune. A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat “Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, “De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?” Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, “Wayne, tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.” Alta data la telefon, “Alo, Centrala!” “Centrala. ” – mi-a raspuns vocea cunoscuta. “Cum se scrie cuvantul fix?” – am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea… “Alo, Centrala” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua. Devenisem adolescent, dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni… Adesea, in momente de incertitudine si neputinta, mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, “Alo, Centrala” , ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: “Alo Centrala!” Miraculos, am auzit aceiasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. ” Centrala ” Nu planuisem asta, dar m-am auzit spunand: ” Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix? ” … O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns, ” Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum. ” Am ras, ” Deci tu esti, intr-adevar ” – i-am spus. ” Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea. ”

” Iar eu ma-ntreb, ” – zise ea, ” daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi… ”

I-am spus cat de mult m-am gandit la ea de-a lungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora. ” Cu placere, ” – mi-a spus ea. ” Intreaba de Sally.” M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la “Informatii”. Am intrebat de Sally.

” Santeti un prieten? ” – m-a intrebat.

” Da, un foarte vechi prieten… Wayne … ”

” Imi pare rau sa-ti spun asta, ” – mi-a spus ea. ” Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma. ”

Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, ” Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ? ”

” Da. ” – i-am raspuns.

” Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”

Mesajul ei era, “Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va stii la ce ma refer “. I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally…

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva. A cui viata ai atins-o astazi? (sursa: de pe net...)

Cordial, Maria 🙂

Share
41
Maria Cotoi
Maria Cotoi

Related posts

March 24, 2025

Tabara “Relatia cu banii” – 22-25 Mai 2025


Read more
January 31, 2025

Tabere 2025 – sustinute de Maria Cotoi


Read more
January 14, 2025

Tabara de Constelatii Familiale – 6-9 martie 2025


Read more
September 23, 2024

Tabara de Constelatii Familiale – 14-17 noiembrie 2024


Read more

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cauta

Politica de confidentialitate | Politica de utilizare cookie-uri

© 2014 - 2021 Maria Cotoi - Master Trainer NLP, Autor | Toate drepturile rezervate | Creat de ThisAgency

Acest site folosește cookie-uri, prin continuarea navigarii sunteti de acord cu politica de uilizare a cookie-urilor.De acord Citeste mai mult
Politica de utilizare Cookie-uri

Privacy Overview

This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary
Always Enabled
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Non-necessary
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
SAVE & ACCEPT