Au existat odata 2 prieteni foarte buni, pe nume Luca si Adam. Intr-o zi s-au hotarat ca-si doresc sa vada impreuna lumea, asa ca au vandut toate proprietatile si lucrurile pe care le aveau si si-au cumparat o barca frumoasa care avea sa-i duca in calatoria vietii lor. Si-au cumparat de asemenea provizii pentru mult, mult timp, caci nu le pasa cat va dura calatoria. Ei doar isi doreau sa petreaca timp impreuna si sa exploreze toate tinuturile despre care au invatat la scoala pe cand erau copii.

Dupa ce au calatorit bucurosi timp de peste 3 ani, au nimerit in mijlocul unei furtuni ingrozitoare. Ambarcatiunea lor a fost distrusa, spargandu-se de stancile pe care nu au putut sa le evite, insa cei doi buni prieteni au resit sa ajunga teferi pe o mica insula. Spre norocul lor, aici au dat peste un sat de indigeni prietenosi, care le-au facut sederea pe insula foarte placuta. Luca si Adam au fost chiar invitati sa locuiasca in coliba capeteniei satului pe toata perioada de refacere dupa naufragiu.

In acest sat mic uitat de lume pe o insula frumoasa, intr-o dimineata, in drum spre fantana, Adam a vazut-o pe una dintre fiicele capeteniei. Privirea lui i-a intalnit ochii negri, profunzi, iar el a simtit ca a intalnit o femeie minunata, care nu semana cu niciuna cunoscuta de el pana atunci. Si totul i-a fost limpede din acel moment: ea era femeia pe care o asteptase toata viata si alaturi de care avea sa traiasca restul zilelor lui pe acest pamant.

Plin de entuziasm, a alergat intr-un suflet sa-i povesteasca despre ea lui Luca, care se odihnea pe plaja. Emotiile il incurcau, deoarece zambea larg fara sa se poata abtine, se balbaia si nu nu-si mai putea incapea in piele de bucurie. Prietenul lui l-a ascultat zambind retinut, i-a cerut cateva lamuriri, i-a pus intrebari si apoi i-a cerut lui Adam sa i-o arate pe femeia visurilor lui. Adam a fost incantat si a doua zi, ca si cum totul ar fi fost pur intamplator, Luca a planuit sa o vada pe tanara femeie la fantana satului. In timpul intalnirii, Adam de-abia mai respira, insa Luca parea extrem de nepasator. Dupa ce fata s-a indepartat de cei doi prieteni, Adam a inceput sirul intrebarilor ca un adevarat indragostit: “Nu-i asa ca este cea mai… ?”, “Nu ti se pare ca este cea mai… ?”, “Acum ma intelegi, cand iti spun ca… ”. Luca si-a privit prietenul cu ingaduinta si a spus: “Da, pare… draguta. Dar trebuie sa recunosti si tu ca am intalnit femei mult mai frumoase si mai interesante ca ea. Nu-ti pot impartasi entuziasmul si, oricum, cred ca ar trebui sa ne concentram pe continuarea calatoriei sau pe drumul de intoarcere spre casa, fiindca am stat déjà prea mult aici.”

Adam s-a intristat auzind cum ii vorbeste prietenul lui. Ba mai mult, nu a inteles de ce acesta nu ii poate impartasi punctul de vedere in ceea ce priveste frumusetea fetei de care s-a indragostit. Si pentru ca s-a hotarat sa ramana pe insula pentru a-si imparti viata cu tanara, chiar daca acest lucru insemna sfarsitul prieteniei cu Luca, s-a prezentat in fata capeteniei pentru a-i cere mana fetei. Nu cunostea nimic din obiceiurile insulei in privinta casatoriei. Cunostea doar numele fetei si-i era de ajuns sa simta cum inima ii danseaza de bucurie: Samira. Incantata, capetenia a fost de acord cu propunerea lui Adam, mai ales ca incepuse sa il placa, in ciuda faptului ca era strain. Asa ca i-a spus care sunt obiceiurile locului: atunci cand un barbat doreste sa se casatoreasca, este nevoie ca el sa ofere un dar familiei fetei, pentru a le asigura prosperitatea. Atunci cand o femeie isi paraseste familia pentru a si-o intemeia pe a ei, ii lasa pe parinti cu mai putina forta de munca, astfel ca in schimbul fetei, barbatul trebuie sa ofere familiei acesteia de la una pana la 9 capre, statutul acesteia fiind hotarat de numarul de capre pe care il valora.

Dupa cateva momente de tacere, capetenia la privit fix pe Adam si l-a intrebat ferm: “Pe care dintre fetele mele ai ales-o sa-ti fie sotie?” Acesta, fara nicio ezitare si extrem de increzator, a raspuns: “Pe cea care valoreaza 9 capre”. Capetenia a fost incantata, a rostit un nume si imediat in cort a aparut o fata, insa nu era Samira. Adam i-a explicat, fara sa-i jigneasca femeia din fata lor,  ca cea pe care o doreste si care valoreaza in ochii lui 9 capre este Samira. Capetenia a insistat ca fata care valoreaza 9 capre se afla in fata lor, iar Samira valoreaza 3 capre. Adam a fost tare suparat, insa si el a insistat ca Samira pe care el a vazut-o, valoreaza cu siguranta 9 capre si refuza sa plateasca mai putin decat stia el ca valoreaza. Dupa mai multe tratative, s-au invoit ca Adam sa plateasca cele 9 capre.

Luca, furios ca si-a pierdut cel mai bun prieten pentru o sotie pentru care, revoltator, a mai si platit, nu a mai asteptat ziua nuntii si a plecat de pe insula cu primul vas comercial care a acostat.

Nunta a durat 3 zile si 3 nopti, petrecerea a fost una plina de bucurie, iar dupa ce s-a terminat, tinerii s-au mutat impreuna in micuta lor coliba pentru a-si incepe viata ca sot si sotie.

Anii au trecut, iar Luca si-a cumparat o noua ambarcatiune pentru a-si continua calatoria pe mare. Intr-o zi s-a intamplat sa faca un popas tocmai pe insula pe care, cu multi ani in urma, isi lasase prietenul. Toata supararea si resentimentele ii trecusera cu timpul, iar acum nu avea decat dorinta sincera de a-si vizita prietenul. In drumul dinspre port spre sat a intalnit un grup de femei, care l-au intampinat bucuroase de oaspeti. Dintre acestea, una i-a atras atentia in mod deosebit. Nu mai vazuse in viata lui o femeie atat de luminoasa, cu o privire atat de calda. Stralucea de parca tinea soarele in inima. Din toate miscarile ei emana armonie si gratie. Fermecat, a urmarit grupul, intrebandu-se cum ar fi fost daca ar fi vazut aceasta femeie prima oara, cand a fost pe insula…

Pe Adam l-a gasit in coliba lui, inconjurat de 3 copii veseli si plini de viata. Dupa ce au trecut de primele momente stanjenitoare ale intalnirii, atmosfera prieteniei care i-a legat odinioara i-a cuprins din nou, asa ca au inceput sa depene amintiri. Printre altele, Luca i-a spus despre femeia minunata pe care a intalnit-o pe drumul dinspre port. Adam il asculta zambind larg. Luca l-a intrebat de Samira. “Cred ca ai intalnit-o déjà. Ea este femeia minunata pe care ai vazut-o azi.”i-a raspuns Adam. “Nu se poate!” “Ba da, ba da, uite-o se apropie de noi.” Si, intr-adevar, Samira si femeia pe care o intalnise Luca mai devreme erau una si aceeasi si se apropia de cei 2 prieteni. Aceasta le-a zambit, s-a asezat langa Adam, iar el a luat-o mandru in brate si le-a facut cunostinta: “Luca, ti-o prezint pe samira, sotia mea de 9 capre si mama copiilor mei.” Uluit, Luca nu mai stia ce sa creada. Oare ea sa fi fost femeia pe care a vazut cu ani in urma? Oare atat de mult sa il fi intunecat gelozia atunci, incat nu i-a putut vedea frumusetea? Era coplesit de aceasta surpriza. Prietenul lui, Adam, i-a explicat: “Pentru mine, Samira a fost din prima clipa o femeie de 9 capre. Priveam tot ce facea din aceasta perspectiva. Tot ce nu se potrivea cu imaginea unei femei care valoreaza 9 capre am ignorant, asa incat aceste lucruri n-au primit atentie, iar in timp au disparut. Am ales sa-mi privesc sotia din aceasta perspectiva pana si ea a inceput sa se vada, sa simta si sa fie o femeie care valoreaza mult, foarte mult.”

Apoi Samira a continuat in locul lui: “La inceput mi-a fost greu sa fiu acea femeie de 9 capre. Nu stiam cum avea sa fie, dar imi adoram sotul pentru ca era un om bun. Asa ca m-am intrebat <<Oare cum este o femeie care valoreaza 9 capre? Ce face ea? Cum vorbeste? Cum arata? Cum se comporta? Ce fel de mama este ea?>>” Pur si simplu, am inceput sa ma port ca o sotie care valoreaza mult, apoi, intr-o zi, cand m-am uitat in oglinda, am vazut o femeie care valoreaza mult ce se uita la mine. De atunci, sunt asa. Si, daca vreodata uit, imi gasesc calea. Sunt atat de fericita, asa cum am visat mereu sa fiu, iar acum am sentimentul ca am reusit impreuna. Uneori, cand noi nu ne putem vedea intr-un anume fel, ne poate ajuta cel de langa noi sa ne privim asa si astfel sa reusim sa fim cine si cum dorim sa fim!”

Reflectand la acest lucru, Luca si-a reluat calatoria. Trei ani mai tarziu, Adam si Samira au primit o vedere pe spatele careia scria: ”Acum inteleg ce mi-ai spus. Sotia mea de 9 capre se numeste Rose. Iti multumesc, Adam.”

(adaptare dupa “Te iubesc… mai departe ce facem?” de Claus Kostka)

Cordial,

Maria Cotoi