Cand eram in liceu am vazut un film din care o scena anume mi-a ramas in minte. Un cuplu s-a reintalnit dupa o despartire de 20 de ani. El ii intinde ei un pachet cu carti de joc si o invita sa traga o carte, spunandu-i: daca vei nimeri AS-ul de inima rosie, ne este sortit sa fim impreuna. Ea zambeste si ii raspunde: trucul acesta nu mai merge cu mine asa cum ai facut-o, atunci cand aveam 18 ani. Stiam si stiu ca intreg pachetul este doar de AS de inima rosie. Iar el mirat intreaba: si de ce nu ai spus nimic atunci? Replica ei: pentru ca eram tanara si voiam sa cred…

Iubirea… iubirea incepe cu jumatate de adevar si cu jumatate de minciuna. Adevarul este te iubesc, iar minciuna este pentru totdeauna. Si pentru ca ea, iubirea, sa continue, avem nevoie ca amandoi sa tinem de marginile ei, cu tot cu adevar si cu tot cu minciuna. Pentru ca, daca unul dintre noi se razgandeste sau nu este atent chiar si pentru o clipa, ramane adevarul si se risipeste minciuna. Iar daca ramanem doar cu te iubesc, cati dintre noi putem suporta adevarul? Asa ca ne facem viata mai usoara, mintindu-ne ca pentru totdeauna inseamna pentru totdeauna.

Iubirea… iubirea se continua, apoi, prin simturi. Pentru ca simturile sunt cele mai bune prietene ale iubirii, doar se stie! La inceput este te vad. Te vad ca imi zambesti. Vad ca imi aduci flori. Vad ca imi scrii mesaje frumoase, vad ca imi pregatesti micul-dejun si mi-l aduci la pat. Apoi te aud. Iti aud glasul chemandu-ma in atatea feluri care imi gadila suav ciocanul, nicovala si scarita. Te aud cum asezi visele pe portativul vietii noastre. Iti aud bataile inimii alaturi de ale mele. Aud cum respiri usor, atunci cand imi adormi in brate. Si urmeaza te simt, miros si gust. Iti simt caldura, cand intru in casa, fugarita de o iarna prea aspra, iar tu ma strangi cu putere in brate. Iti simt linia vietii din palma care imi mangaie tandru obrazul. Iti simt mirosul dulce de parfum, chiar si cand intru intr-o sedinta lunga si plicticoasa cu cei de la departamentul de vanzari. Si ti-l simt inca pentru ca dimineata, inainte sa ies pe usa, ai avut grija sa ma saruti si sa ma strangi atat de tare la piept, incat amprenta mirosului tau imi face toata ziua mai frumoasa. Si-ti simt mirosul pielii dupa ce faci dus. Traiesc cu senzatia ca in fata mea sta un copil. Sau dupa ce nu te-ai mai spalat de trei zile. Am senzatia ca in brate iti tin toata fiinta. Uneori imi asezonez gustul cu sarea lacrimilor tale. De fericire, de tristete, de furie. Cel mai adesea imi desfat papilele cu dulceata fiecarei parti din corpul tau si sunt surprinsa de buchetul bogat al ingredientelor cu care Maestrul Bucatar te-a plamadit atat de iscusit. Si, desigur, ca sa mentinem poezia, uneori iti mangai privirea, iti adulmec zambetele, iti gust soaptele si iti colorez atingerile.

Pe langa simturile fara de care nu ar exista, iubirea mai traieste, dincolo de ea insasi, prin ceva. Traieste prin verbul a face. Faptele sunt cele care probabil au facut-o pe protagonista filmului amintit mai sus sa spuna ca trucul cu cartile nu mai are niciun efect asupra ei. Sau, mai bine zis, lipsa faptelor. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, zambetele trec la fel ca sambetele in care te-am asteptat si nu ai venit. Muzica lucrurilor pe care mi le spui poate sa coboare in top la fel ca si hit-urile de la radio. Caldura, mirosul si gustul tau se pot altera si stim amandoi ca pentru o viata sanatoasa trebuie sa consumam zilnic legume si fructe… proaspete. Desigur, toate acestea nu se vor intampla, daca vom continua sa facem. Sa facem alegerile cele mai bune pentru noi, zi de zi, clipa de clipa. Sa facem impreuna rabdare, curaj, incredere, speranta. Sa facem mai putin din sa fie bine pentru toata lumea si mai mult din sa ne fie bine noua. Sa facem o viata care sa priveasca inapoi cu multumire si inainte cu implinire. O viata care sa ne bata pe umar si sa ne spuna ca ne este recunoscatoare pentru ca am ales sa o construim astfel. Viata noastra.

Si, pana una alta, sunt tanara. Si da, vreau sa cred. In mine, in tine, in noi. In iubire. Asa ca…

lasa-ma sa-mi pun mainile de gheata pe inima ta de foc.
si din aburul care se naste din noi sa hranim ceata uitarii cu care isi acopera pamantenii mintea.

lasa-ma sa-ti cresc din coaste precum stejarii care mangaie poalele cerului.
si-mpreuna cu vrejurile care se incolacesc din noi sa legam visele de razbunare si sa le sufocam.

lasa-ma sa ma uit in oglinda pe care o ascunzi in spatele ochilor.
si sa imprastiem reflectiile abisului care se vede prin toate lanurile cu lavanda prin care hoinarim.

lasa-ma sa-ti prind glasul ca pe o pasare cu aripi albastre.
si sa il hranesc cu apa care se scurge din ochii mei cu irizatii de trandafir salbatic.

lasa-ma sa-ti cad pe brate ca o fantana intr-un izvor adolescentin.
si sa sadim din transpiratia imbratisarii refugiul pentru oboseala tuturor omenilor pe care i-am iubit.

lasa-ma sa iti sterg cu marginea rochiei rugina de pe visele pe care le tii intemnitate.
si sa presaram stropi de soare peste tulpinele lor ca sa le poata creste aripi din nou.

lasa-ma sa te vad asa cum esti tu, atunci cand furi vantul si il ascunzi sub frunte.
si sa miscam pamantul pana vom prinde din urma furiile care ne inseala pasii prin viata.

lasa-ma sa te chem pe toate numele pe care le-am invatat pana acum.
si sa ne intalnim la poarta acelei iubiri care ne va transforma corpurile in vesnicie.

Indragosteala placuta,