Traia odata intr-un sat un batran foarte sarac. El avea insa un cal foarte frumos. Atat de frumos incat primarul vroia sa i-l cumpere. Dar batranul l-a refuzat spunandu-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum as putea sa imi vand prietenul?”

Dar, intr-una din zilele urmatoare, cand batranul a mers la grajd, a vazut ca i-a disparut calul. Toti satenii i-au spus “Ti-am spus noi! Trebuia sa ii vinzi calul primarului. Daca nu ai acceptat, precis el ti l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise batranul, cine stie?”

Toti au ras de el, spunand ca este nebun. Dupa cateva zile insa calul s-a intors. Si nu era singur, avea in spate o multime de cai salbatici. El a scapat din grajd, a curtat o tanara iapa si, cand s-a intors, restul cailor s-au luat dupa el.

“Ce mai noroc!” strigara satenii.

“Ghinion sau noroc, cine stie?”spuse batranul.

Batranul, impreuna cu fiul sau, a inceput sa imblanzeasca acei cai nou veniti. Dar, o saptamana mai tarziu, fiul batranului si-a rupt piciorul in timp ce incerca sa dreseze unul dintre cai.

“Ce ghinion!” ii zisera prietenii batranului: “ce ai sa te faci acum, fara ajutorul fiului tau? Tu esti deja in pragul saraciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate sti?” le raspunse batranul.

Dupa cateva zile de la tragicul accident,incepu razboiul in acea tara, iar soldatii trecura prin sat si ii obligara pe toti barbatii tineri sa li se alature. Doar fiul batranului a scapat datorita piciorului sau rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigara vecinii. “Toti copiii nostri au fost dusi in razboi, doar tu ai avut sansa sa il pastrezi langa tine. Fiii nostri ar putea fi ucisi.”

“Ghinion, noroc… cine poate sti?” ridica batranul din umeri.

Precis si tu ai pierdut o iubire, doar ca sa dai peste o alta mai potrivita. Precis ai pierdut un loc de munca si ai considerat la momentul respectiv ca este o mare nenorocire, ca apoi sa iti gasesti un alt loc de munca care sa corespunda mai bine nevoilor tale de dezvoltare profesionala. Si cu sigurata ca te ai dat de ceasul mortii ca ai lasat sa-ti scape printre degete ocazii si oferte despre care nu crezi ca vor mai reveni. La fel mi se intampla si mie, in toate domeniile vietii, pentru ca este firesc, este normal si omenesc. Ce am invat, insa, din toate acestea este ca modul in care privesc lucrurile ma mobilizeaza sa merg mai departe, sa caut solutii pentru “tragedia” mea sau ma poate face sa nu-mi doresc sa merg mai departe, sa nu pot vedea rezolvari, nici chiar daca acestea sunt sub nasul meu. In NLP, unul dintre principiile de baza este “Nu exista esec, exista doar feed-back.”. Acest principiu se refera la faptul ca atunci cand ne propunem ceva si lucrurile nu ies asa cum ne-am dorit, putem scoate o invatatura de aici si data viitoare sa ne schimbam comportamentul, strategia, resursele etc pentru a reusi. Din acest punct de vedere, copiii sunt cei mai buni invatatori: oare cum ar fi sa vedem un copilas care invata sa mearga pentru prima oara, ca renunta de la prima cazatura sau julitura de genunchi, de coate?

Si metafora de mai sus ne mai invata ceva: anume ca viitorul, oricat de mult ne-am dori noi sa il controlam, ramane misterios si ne poate surprinde in multe feluri. Ceea ce putem face este sa ii zambim si sa il asteptam cu atitudinea celui care stie cu siguranta ca, indiferent ce i s-ar intampla, are numai de invatat.

Stiu sigur ca nu am spus nimic nou aici, lucruruile acestea fiind cunoscute si rascunoscute. Dar….cu practica cum stam?

Lasati-va surprinsi de viata!