Looking for Something?

Pledoarie pentru ingerul si dracul din mine

Author:

Las mana sa imi alunece pe foaia alba a agendei si sub varful rosu al pixului iau nastere cateva frunze. Este tot ce stiu sa desenez si este activitatea mea preferata, cand ma aflu la vreun curs in care nu este nevoie sa iau notite, ci doar sa ascult. Trainerul este si tanar si nou in activitate, caci vad ca se poticneste de multe ori cand trebuie sa raspunda la intrebarile cursantilor. Pentru mine, astfel de momente sunt un prilej sa-mi exersez abilitatile de detasare, de a nu sari in ajutorul celui care se afla in fata cursantilor, caci stiu ca se va descurca si singur. La o privire atenta prin sala, observ ca sunt cateva domnisoare carora li se scurg ochii dupa tanar si zambesc. Barbatii, pe care ii poti numara pe degete, asculta mai mult din politete, caci subiectul pare sa ii fi pierdut. Doar Iustin, profesor universitar, il fierbe la foc mic pe trainer si ii pune intrebari peste intrebari. Unele dintre ele nici macar nu au logica, insa asta conteaza prea putin. Si-a atins obiectivul: sa-l faca pe trainer sa transpire. Partea proasta e ca a inceput sa ma faca sa transpir si pe mine, dar de iritare.

  • Iustin, mi-ar placea sa-l lasi pe Mircea sa-si termine prezentarea si cand vom trece la exercitiile practice sau in pauza, poti sa il intrebi ce te intereseaza pe tine !
  • Nuuu, nu ! Dar vreau sa inteleg! se rasteste putin.
  • Nu stiu daca asta este obiectivul tau, dar oricum ia in considerare faptul ca nu esti singur in sala si simt ca batem pasul pe loc… Sunt o multime de carti pe care le poti citi despre inconstient si constient, aici suntem la un curs de dezvoltare personala si cel mai bine inveti practicand ceea ce Mircea ne propune.
  • Vreau sa inteleg… Iustin tine mortis sa ne creasca tensiunea si cu privirea periferica vad ca nu sunt singura deranjata de interventiile lui. Atunci eu, salvatorul universal, ma gandesc sa preiau conducerea si sa ii sustin punctul de vedere a lui Mircea.
  • Pai tocmai asta este. Ca daca vrei sa intelegi, o sa-ti ia mult mai mult timp decat daca vei practica. Intai vezi despre ce este vorba, plonjeaza in inconstientul tau, observa ce continuturi aduci la suprafata si abia apoi vei intelege. Plus bilbiografia pe care o poti explora.
  • Pai cum stiu eu ca atunci cand imi propun sa intru in transa, ceea ce voi vedea acolo sunt lucruri din inconstient si nu plasmuiri ale imaginatiei mele?
  • Tocmai asta e cheia: imaginatia! sare o alta colega. Tot ce ai in minte, tot ce iti imaginezi la un moment dat, sunt produse ale mintii tale inconstiente.
  • Mi se pare prea simplista explicatia asta. Si in plus, eu nu cred in inconstientul asta pe care voi il tot ridicati in slavi! E o prostie! mai zice Iustin si se lasa usor pe spatarul scaunului. Din gesturile lui mie mi-e clar ca voia doar sa se faca remarcat.

Ma uit spre colegele cu care am venit la curs si ne pufneste rasul. Ceilalti isi dau si ei coate si totul se transforma intr-o veselie generala. Participa si Iustin, dar fara tragere de inima. Dupa ce ma linistesc ii povestesc lui, si implicit si celorlalti, despre una dintre experientele mele relevante in ceea ce priveste inconstientul meu. In urma cu cativa ani l-am cunoscut intr-o tabara de practica meditatiei buddhiste pe Dorin. Era un barbat mai mare decat mine cu 20 de ani si, in consecinta, destul de experimentat in tot felul de practici spirituale. Sau cel putin asa imi dadea impresia. Era si un barbat frumos, pe deasupra, asa ca am inceput o poveste de dragoste care a tinut aproape un an. Singura care statea in calea fericirii mele depline era, insa, sotia lui. In calea fericirii lui nu statea nimic, caci ne putea imparti pe caprarii foarte bine si nu ne intersectam vietile una cu cealalta. Intr-una din intalnirile noastre, care a avut loc cam dupa 6 luni de relatie, mi-a adus cateva ciuperci halucionogene pe care samanii le folosesc in ritualurile lor de vindecare. Eu sunt destul de circumspecta la experientele samanice si la samanism in general, dar sunt si foarte curioasa in acelasi timp, asa ca le-am mancat. Pentru ca nu luasem ciupercile cu vreun scop spiritual, ci doar cu rol de experienta, noi ne-am vazut de treaba si am inceput sa facem dragoste. In prima ora nu s-a intamplat nimic, nu aveam nicio senzatie deosebita, doar o usoara defazare motrica. Mi se parea ca ma misc tot in reluare. Dar apoi au inceput halucinatiile si senzatiile specifice ciupercilor, iar cand inchideam ochii vedeam totul de parca m-as fi aflat in tablourile lui Klimt si in atmosfera filmului Avatar, in acelasi timp. Dupa cateva ore imaginile au disparut si am ramas cu o stare fizica destul de rea, insa intr-un final am adormit. Acum vine partea cea mai interesanta si relevanta pentru subiectul cursului. Am avut un vis. M-am trezit in fata unei cladiri frumoase din Franta anilor 1700. Am intrat inauntru si foarte repede mi-am dat seama ca acea casa era un bordel. Decorul era foarte frumos si romantic. Candelabre mari, in care erau aprinse lumanari, sofale de satin si catifea, perdele care se revarsau la ferestrele inalte. Predominau culorile rosu, crem si auriu. Partea ce mi s-a parut interesanta era ca cele care lucrau acolo nu erau femei adulte, ci fetite. Era un bordel pentru pedofili, cred. Printre fetele care se aflau in incaperea in care am ajuns am vazut o fetita vioaie care se plimba de colo colo. Cred ca avea in jur de 8-9 ani si era imbracata intr-o rochie lunga, de catifea visinie, croita dupa moda vremii. Parul lung, blondut, ii ajungea pana la coapse. Privind-o, am avut senzatia intensa ca ea eram eu. In urmatorul cadru al visului meu m-am trezit la marginea unui lan de grau inca verde. Cat vedeai cu ochii nu era altceva decat grau. In fata, soarele apunea si se vedea atat de frumos cum mangaia verdele! Vantul batea usurel si traiam o senzatie de proaspat, de viu. Din fata, de pe drum, se apropia un barbat imbracat intr-o tunica neagra-gri, cu gluga si legat la mijoc cu un cordon facut dintr-o funie cu 3 noduri. Era un calugar franciscan, iar cand a trecut pe langa mine, mi-am dat seama ca este Dorin. Pasea trist, abatut si il simteam foarte singur. Apoi m-am trezit intr-o livada cu flori infloriti, cu alei si banci. Nu mai era nimeni aici, in afara de calugar si de fetita. Stateau pe o banca si ii auzeam ca negociau ceva. Mi-am dat seama ca erau iubiti, iar ea ii cerea lui sa renunte la haina calugariei si sa plece amandoi in lume, sa se iubeasca si sa traiasca impreuna. El tergiversa raspunsul, acuzand-o ca este prostituata si ca ceea ce face ea este un pacat foarte mare. Fetita i-a raspuns ca nu a fost alegerea ei. Cand s-a nascut, a fost lasata de mama ei acolo si pentru a putea supravietui, a trebuit sa faca ceea ce i s-a spus. Nu se simtea deloc vinovata de asta si stia ca se afla la mana sortii, cel putin pana va creste putin mai mare. In plus, viata la bordel era asemanatoare vietii de la inchisoare si nu avea prea multe libertati pe care sa si le permita. Calugarul, desi era foarte indragostit de fetita, nu putea renunta la Dumnezeu si la viata lui singuratica pentru ea. Ii simteam dezamagirea si tristetea fara margini a fetei, de parca erau ale mele. Si, cum spuneam, stiam ca eu sunt ea. Au mai stat putin acolo, pe banca si s-au despartit apoi, cu promisiunea ca se vor vedea curand, asa cum o facusera de atatea ori pana acum. Am fost apoi martora fetitei. Se plimba de-a lungul unei camere din bordel, framantandu-si mainile si vorbind singura, cautand o scapare din situatia in care se afla. Abia acum ii devenise clar ca iubitul ei nu-si va lasa niciodata viata pentru ea si in inima a inceput sa-i incolteasca ura. Se simtea sufocata tocmai de promisiunea pe care el i-o facuse la inceputul relatiei lor, iar acum dadea inapoi. Se simtea tradata si abandonata, iar in minte i s-a nascut un plan de razbunare. Urmatorul cadru pe care l-am vazut era o camera in mijlocul careia se afla doar o saltea. Pe ea, cei doi faceau dragoste. El ii mangaia si ii mirosea cu nesat parul, o strangea in brate si ii spunea cat de frumoasa este si cat de mult o iubeste. In sufletul fetei se amestecau si iubirea si ura si ii raspundea dovezilor lui de dragoste. Doar ca la un moment dat, se aud zgomote in afara camerei, usa se tranteste de perete si inauntru dau navala cativa barbati imbracati in uniforme militare. Pareau a fi politistii acelor vremuri. Il iau pe sus pe calugar iar pe fetita o lasa acolo. Ce se intamplase? Fata i-a intins iubitului ei o cursa. Vorbise in prealabil cu autoritatile, spunandu-le ca exista un calugar pedofil in oras si ca ea ii va ajuta sa-l prinda. Despre faptul ca ea este prostituata nu le-a spus nimic. Calugarul a fost dus la inchisoare si condamnat la moarte prin spanzurare. In ziua de mortii, am vazut-o pe fetita taindu-si parul, cautandu-l pe calaul care urma sa execute pedeapsa si dandu-i parul. Ia mai dat si cateva monede si l-a rugat sa impleteasca odata cu funia care urma sa-i curme viata iubitului ei si parul. In timp ce a facut toate astea, i-am auzit foarte clar gandurile: “Daca nu vrei sa vii la mine, vei muri. Iar pedeapsa mea pentru tine este ca ultimul lucru pe care il vei mai simti in viata asta, va fi atingerea si mirosul parului meu.” Ultimul lucru pe care l-am mai vazut inainte sa ma trezesc a fost funia impletita cu parul fetitei.

  • Pai asta tot nu dovedeste ca inconstientul ar fi responsabil pentru visul tau. Eu as spune, mai degraba, ca ciupercile consumate ti-au produs povestea asta! spune Iustin dupa cateva momente de tacere de la impartasirea visului meu.
  • Chiar si asa… ! imi ia apararea o psihoterapeuta. In acest caz, ciupercile n-au facut decat sa scoata la suprafata simbolic si mult mai usor niste emotii, niste atitudini ce se afla déjà in ea si poate ca nu le-a exprimat deschis pana acum.
  • Crezi ?! ramane circumspect Iustin.
  • Diferenta de varsta din vis, nu este decat diferenta de varsta din realitate. Chiar tu Cristina, ne-ai spus ca il considerai experimentat in domeniul spiritualitatii si l-ai vazut calugar. Ce mai legi tu de acest lucru ?
  • Pai felul in care traieste cu sotia lui. Ea locuieste intr-un oras, el sta singur in altul si toata lumea e fericita. Ce vreau sa spun este ca traieste extrem de izolat si isi petrece mult timp facand yoga, meditand etc.
  • Apoi… faptul ca pe tine te-ai vazut prostituata e posibil sa fie din cauza ca te simti tu vinovata pentru ca isi inseala sotia? intreaga colega.
  • Da, asta da ! ii confirm.
  • Ce mai este ? Da… ! Parul tau impletit cu funia este un element foarte senzual, intim. Feminitatea pe care ti-o sacrifici este un dar pe care i-l faci. Un dar si o pedeapsa, in acelasi timp. Insa pedeapsa este mai degraba pentru tine, caci tu ti-ai taiat parul singura.

In timp ce colega noastra psihoterapeut isi continua explicatiile si interpretarile, il privesc discret pe Iustin. Expresia fetei lui arata de parca se afla in mijlocul unui salon de psihiatrie inconjurat de pacienti: este surprins, bulversat si fascinat, in acelasi timp. Mie imi vine sa rad, dar n-o fac pentru ca l-as pierde si mai am multe sa ii povestesc.

  • Eu tot cred ca ciupercile alea sunt cauza…! ramane ferm pe pozitii Iustin.
  • Bine, daca asta nu te-a convins, o sa-ti mai povestesc un vis pe care l-am avut si de data asta nu a fost influentat de nicio substanta.

Cam la o luna dupa ce am inceput relatia cu Dorin am fost surpinsa sa il visez. Am observat ca nu visez pe nimeni, decat daca persoana respectiva este importanta pentru mine dintr-un anume motiv. Si se pare ca Dorin incepea sa devina important. In acest vis era o femeie fugarita continuu de un barbat. Femeia, desigur, eram eu, iar barbatul era Dorin. Parea ca cei doi au fost iubiti, s-au despartit, iar el ramasese cu ceva resentimente si furii, caci o urmarea cu gandul sa o omoare. Ea alerga peste dealuri, prin paduri, orase, ape, iar eu ma aflam intr-un contact destul de intim cu emotiile ei. Simtea o frica imensa, stiind ce urma sa se intample, daca o va prinde si, in acelasi timp, se simtea flatata. Daca el se afla pe urmele ei, inseamna ca inca ii mai pasa de ea. Si simtea si o libertate fara margini, stiind ca totul se va sfarsi cu bine. M-am trezit apoi in fata unei gradini de piatra, cu ziduri groase, iar in interior se aflau alei de pietris, statui, pietre si foarte putina vegetatie. In mijlocul gradinii se afla un altar, tot de piatra, langa care femeia s-a asezat dezbracata, sprijinindu-se cu spatele de el. Ce avea aceasta gradina interesant era ca, de piatra fiind, era o gradina vie. Reactiona, miscandu-se, la emotiile si sentimentele femeii. Daca ea simtea frica, zidurile se strangeau incet, incet spre interior, striveau tot ce intalneau in cale, omorand-o si pe ea. Daca femeia simtea iubire, incredere sau libertate, zidurile se retrageau spre exterior si gradina se marea tot mai mult, umplandu-se de soare si caldura. Asa ca, langa altar, vad ca tanara femeie incepe sa se linisteasca, sa-si controleze emotiile ca sa nu fie omorata de propria gradina si il asteapta pe barbat. Acesta ajunge si se opreste in fata portii. Stie ca daca va intra tot cu atitudinea lui amenintatoare, femeia se va teme, iar zidurile ii vor omori pe amandoi, asa ca prefera sa stea si sa pazeasca intrarea, pana cand se va hotari sa iasa ea. Dar tanara femeie il dorea inauntru si se gandeste cum sa-l ademeneasca printr-un siretlic. Cere ajutorul unei alte femei care apare ca din senin si o roaga sa creeze o diversiune. Aceasta a doua femeie nu este alta decat sotia din realitate a lui Dorin si incepe sa alerge pe zidurile gradinii in sensul opus altarului. Barbatul, cu ochii dupa femeia imbracata ca o amazoana, face un pas gresit si intra in gradina. Poarta se inchide in spatele lui si zidurile incep sa se puna in miscare, strangandu-se incet, incet in jurul gradinii. Atunci barbatul realizeaza ca singura scapare este sa gaseasca centrul, altarul si pe femeia careia ii apartineau toate astea si sa o iubeasca. Si face lucrul acesta, ultima scena din vis fiind cea in care cei doi fac dragoste, iar gradina creste, creste la nesfarsit.

  • Vai de mine ! exclama colega psihoterapeut si in hazul tuturor cotrobaie demonstrativ prin geanta, gaseste o carte de vizita si mi-o intinde la fel de demonstrativ: Cauta-ma ! E musai sa vorbim despre visele astea. Cred ca mai ai si altele !

Zambesc si ii spun ca da, am o multime, iar experiente pe masura. Dupa cum arata chipul lui, Iustin pare ca incepe sa se convinga de existenta inconstientului.

  • Si ce ai inteles tu din visele astea doua? intreaba el.
  • Ca undeva la un nivel foarte profund exista doua forte in mine, care ma conduc. Una este tare simpatica, iar cealalta destul de neagra in cerul gurii. Prima canta si impleteste ghirlande de flori de cires, iar cealalta e pusa pe fapte mari: obtine ceea ce doreste prin siretlicuri si este destul de razbunatoare si perfida. Si am mai inteles ca atunci cand ma trezesc, tot eu sunt cea care decide cum sa ma port, astfel incat sa imi satisfac ambele parti si sa raman intreaga.
  • Aminteste-mi sa nu te invit niciodata la o cafea. Te miri ce imi pui in ea! imi face cu ochiul Iustin.

Mircea, trainerul caruia i-am monopolizat cursul, se leaga tocmai de povestirile mele si ne mai da cateva exemple despre cum inconstientul isi face simtita prezenta in vietile noastre, apoi mergem cu totii la masa, caci s-a facut déjà ora pranzului. Aici, Iustin isi trage un scaun si se aseaza langa mine, lucru care ma amuza peste masura. Se pare ca i-am devenit interesanta, dar… asta este cu totul alta poveste.

 

Aceasta povestire este una fictiva si orice asemanare cu realitatea este, pur si simplu, intamplatoare.

Leave a Reply