Gandeste-te la o persoana pe care o cunosti binisor si care este foarte diferita de tine. De exemplu, daca esti sufletul petrecerii, carsmatic etc, gandeste-te la cineva care este introvertit, soarece de biblioteca etc. Daca ai doua maini stangi si nu-ti iese nici macar sa fierbi un ou, gandeste-te la cineva care din orice face rahatul bici si pocane (adica ii ies toate bune, cand si le propune). Daca esti mai direct, transant, chiar badaran pe alocuri, gandeste-te la cineva care este sfios, delicat, diplomat, elegant in miscari etc.

Acum… ai ales o persoana care este foarte, foarte diferita de tine ca personalitate, ca si caracter, da? Intreaba-te ce ar trebui sa ti se intample tie ca sa fii ca ea. Tu esti pe marginea unui mal, persoana este pe celalalt mal, iar intre voi doi un hău mare. Cum ai putea sa ajungi tu, asa cum te stii cu toate ale tale de zeci de ani, ca persoana aceasta? Sa ai alt caracter, sa ai alta personalitate – sa ai calitati, obiceiuri, atitudini de viata care sunt ca ale acestei persoane? Ce poduri ar trebui sa construiesti? Ar trebui sa treci printr-o trauma mare? Ar trebui sa iti declansezi o motivatie uriasa ca tu sa fii altfel decat esti acum?

Raspunsul este da, da, de o suta de ori da. Stiu ca o dam de gard in viata personala, sociala, profesionala si vrem ceva-altceva: cateodata vrem mai mult din ce avem deja, cateodata vrem diferit de ceea ce stim deja. Cred ca cei mai multi dintre noi vrem diferit. Cred, e doar o presupunere a mea.

Si diferitul pe care ni-l dorim, mai ales in relatii (caci aici voiam sa ajung) este la fel de greu de dobandit precum schimbatul caracterului si/sau al personalitatii. Pentru ca tiparele de relationare si atasament se formeaza in primii ani de viata, acestea sunt inscrise in noi ca in piatra. Iluzia cu care ne pacaleste egoul (adica noi insine) este ca putem sculpta in piatra cu unelte din mucava.

Una dintre iluzii este ca putem sa ne imbunatatim pe noi insine ca parteneri, fara sa fim intr-o relatie – adica din carti de comunicare si cuplu, prin participarea la nesfarsit la cursuri de dezvoltare personala si fara pus in practica cu partenerul, prin asteptarea la nesfarsit a lui The One, refuzand pe toti ceilalti.
Aceste metode functioneaza fiecare in felul ei si pana la un anumit (cateodata foarte firav) punct. De acolo incolo e musai sa treci la partea cu… practicatul. Imaginea pe care am ales-o azi contine in ea metaforic fix ce vreau sa spun: intai e pe baza de testat, experimentat, tipat, urlat, vazut, auzit, mirost, gustat, pipait, apoi – abia cu mult mai apoi vine iubirea – adica formarea abilitatii, trasaturii pe care vrei sa o dobandesti si/sau rafinezi.

Creierul tau nu mai are 3 ani, cand invata pe repede inainte tot ceea ce traia. Are 30-40-50 de ani, iar un creier de 30-40-50 de ani are nevoie de timp, mult, mult timp ( nu exagerez, cand spun ca ne trebuie ani…) pentru a se dezvata de cele invatate la 3 ani si a invata ceea ce inima ta isi doreste acum – iubire, linsite, incredere, flexibilitate, curaj, evolutie, vitalitate, luatul lumii in cap sau ce altceva simti ca ai mai vrea sa inveti si de care sa ai parte acum in viata ta.

Eu, noi – echipa NLP Integrativ – te putem duce pana intr-un punct – si te vom duce acolo intr-o forma la care nu te astepti – prin cursurile NLP Practitioner – Bucuresti, 17-19 septembrie 2021 – ai aici detalii:

Home

Mai departe, insa, va trebui sa muncesti tu!