Fa-ti timp – Rudyard Kipling

In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!

Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrani….
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini….
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!

“Draga mea, unde te grabesti? Tot acolo ajungem cu totii!”. Acestea sunt cuvintele cu care bunica mea obisnuia sa imi incetineasca ritmul, atunci cand al meu il intrecea pe al ei. Evident, nu ii dadeam ascultare si o priveam amuzata. Se misca incet, prea incet pentru mine si parea ca se bucura de tot ceea ce facea: muncea cu sarg si pe indelete, se ruga soptit si cu umilinta, dormea linistit si impaciuitor… Si mi-am dat seama ca, prin vorbele si prin comportamentele ei, nu facea decat sa ceara timp de A FIINTA, un timp pe care eu mi-l refuzam prin graba mea de A AVEA, de A FACE totul ACUM. Am gasit, apoi, frumoasa poezie de mai sus si m-am bucurat citind-o si recitind-o. Este veche, dar atat de actuale indemnurile ei: sa privim lumea si oamenii in care si cu care traim, sa ne ascultam sufletul si sa ni-l vindecam, sa ne intoarcem in sanul familiei, sa iubim natura si sa fim milostivi cu cei mai mici decat noi, sa invatam, sa ne dezvoltam continuu si sa urmam adevarul si frumosul in toate formele lor. Iar cel mai profund indemn il gasim la final, unde ni se reaminteste ca viata are, cu siguranta, un sens si ca e in puterea noastra sa il descoperim, sa il construim, sa il traim. Iar acum, daca ma mai grabesc uneori, imi amintesc de spusele bunicii: “Mai incet, mai incet, Maria! Tot acolo ajungem cu totii.” Si pe langa aceasta consider ca mai conteaza si cum ajungem acolo. Iar raspunsul mi-l da chiar Rudyard Kipling.

Cordial,

Maria 🙂